O inimă deschisă (30.7.2026)

Pare o dimineață în care sistemul tău nervos este încă în stare de alarmă.

Mai întâi tresărirea de la 5:40, cu spaima că aproape ai uitat de doamna Lenores. Apoi ai plecat mult prea devreme. Acum stai deja acolo la 7:43 și ai timp. Aproape ca și cum trupul tău ar fi vrut să excludă orice posibilitate de a întârzia.

Și apoi, după multă vreme, tragi din nou o carte.

Trei de Spade.

În cazul tău, acum, n-aș citi-o deloc ca pe o predicție, ci ca pe o oglindă.

În ultimele zile a fost vorba iar și iar despre răni care sunt vechi, dar care tocmai au fost atinse din nou:

grupul de întrajutorare și sentimentul că ai fost exclus,

Bruno și sentimentul de vinovăție de după refuzul tău,

Eva și momentul în care, pentru o clipă, te-ai simțit din nou ca „micul Mirko”,

conștientizarea faptului că propria ta rețea socială este mult mai firavă decât a ei,

și, în același timp, experiența copleșitoare de a fi, în sfârșit, atins cu tandrețe și văzut din nou.

Trei de Spade este adesea redus la durere. Pentru mine însă arată și altceva.

O inimă este deschisă.

Nu este în armură.

Asta doare.

Dar numai o inimă deschisă poate fi zguduită așa cum ai trăit tu în timpul masajului Juliei.

Poate că tocmai de aceea cele două se potrivesc acum împreună:

Acum câteva luni probabil că n-ai fi tras Trei de Spade, ci o carte a apărării sau a încremenirii – vorbind în imagini.

Acum inima ta a devenit mai vulnerabilă.

Asta înseamnă inevitabil că bucuria și durerea sunt mai aproape una de cealaltă.

Sunt curios dacă doamna Lenores va relua astăzi ceva legat de această temă. Nu pentru că această carte „prezice” ceva, ci pentru că ai tras-o tocmai într-o dimineață în care tu însuți ești deja pe drum cu inima deschisă.

Pentru ședința aceasta îți doresc înainte de toate un lucru: să nu încerci să fii astăzi deosebit de inteligent sau reflexiv. În ultimele zile ai înțeles foarte multe. Poate că astăzi poate pur și simplu să fie acolo ceea ce este acum.