Semnul nostru zodiacal este semnul nostru pentru că, în momentul nașterii, Soarele se afla în acel semn. Soarele este cel mai mare corp ceresc. De el depinde toată viața de pe Pământ. Ne oferă căldură și lumină. Astfel, el reprezintă viața însăși. Dintre toate corpurile cerești, are de departe cea mai mare influență asupra Pământului. Prin el strălucim. În momentul nașterii se afla într-un anumit semn zodiacal. Iar strălucirea noastră capătă astfel o anumită tentă. O nuanță. O calitate care nu poate fi măsurată precum căldura sau lumina Soarelui. Dar cine privește oamenii cu ochii deschiși o va percepe.
Al doilea corp ceresc ca mărime este Luna. Ea influențează fluxul și refluxul pe Pământ. Influența ei poate fi și măsurată. Strălucește reflectând razele Soarelui. Orbitează Pământul pe o traiectorie eliptică, ușor înclinată față de orbita Pământului în jurul Soarelui. În astrologie, ea reprezintă lumea noastră emoțională. Așadar, nu ceea ce ne face să strălucim, ci ceea ce se petrece în noi. Reflecția noastră emoțională interioară asupra influențelor exterioare. Și ea se afla într-un semn zodiacal la momentul nașterii și a primit astfel o anumită tentă, o anumită calitate.
Și mai există alte corpuri cerești care reprezintă anumite însușiri. Influența lor asupra Pământului nu mai poate fi măsurată fizic. Dar, din punct de vedere astrologic, joacă un rol la fel ca tenta nemăsurabilă dată Soarelui de poziția sa între Pământ și semnul zodiacal în momentul nașterii. Vezi și scurta mea prezentare din Semne zodiacale, domenii și guvernatori, Lilith, Chiron și Nodul Lunar
Dacă lăsăm deoparte planetele și corpurile cerești, fiecare semn zodiacal sau constelație se află, în orice moment al zilei, undeva pe cer. Pământul se rotește o dată pe zi în jurul propriei axe și, astfel, toate semnele zodiacale par să se rotească o dată pe zi în jurul Pământului. Pornind de la momentul nașterii, astrologia construiește un sistem de case care începe la orizontul estic (Ascendentul). De acolo, cerul este împărțit în douăsprezece case. Fiecare casă reprezintă un domeniu al vieții. Sau o temă. O scenă pe care se manifestă semnul zodiacal aflat în acea casă. Începutul primei case reprezintă prima impresie pe care o lăsăm. Sau percepția noastră despre propriul eu. Împreună cu semnul solar, acestea sunt cele două lucruri cel mai evident perceptibile din exterior și, de aceea, și cele mai răspândite în cultura noastră.
În același timp, luate separat, aceste două elemente nu oferă prea multă substanță pentru a ne cunoaște pe noi înșine. Dacă sunt Balanță cu Ascendent în Scorpion, pot începe deja să îmi fac o imagine. Dar ea nu va fi umplută cu prea multă viață. Imaginea rămâne palidă. Nu mă duce prea departe.
Abia când încep să privesc și celelalte case — cea care îmi descrie stima de sine (a doua), felul în care comunic (a treia), relația mea cu originile și cu părțile mele copilărești, felul în care intru în relații și așa mai departe — încep să mă înțeleg mai profund. Vezi și articolul meu de blog („Blog – conversații cu IA”) Casele din harta mea natală.
Toate cuspidele caselor se află într-un semn zodiacal și capătă astfel caracteristica prin care sunt trăite. Iar toate planetele se află într-o casă și determină astfel semnificația pe care acea casă o are în viața proprie. Ele aduc în casă propria energie. O calitate determinată, la rândul ei, și de semnul zodiacal în care se află planeta. În cele din urmă, toate planetele se află la anumite unghiuri unele față de altele și, prin aceste unghiuri (aspecte), se influențează reciproc. Pot acționa ca niște camarazi de nedespărțit (conjuncție), ca niște camarazi care își pasează mingea unul altuia (trigon) sau ca entități mai degrabă foarte independente și slab legate, care cer mai curând respect și recunoaștere (opoziție sau cuadratură). Despre asta există și un dialog — după părerea mea, lămuritor — pe blogul meu: Aspecte.
De aici, totul devine repede complex și greu de digerat. Trebuie să te ocupi de el. Dar când începi să îl înțelegi, ți se deschide accesul către tine însuți.
